Rosul unghiilor este considerat un tic frecvent întâlnit și din păcate tratat cu ignoranță, având ca rezultat generalizarea comportamentului pe parcursul întregii vieți, agravarea simptomului și fixarea disfuncționalității.
Este foarte puțin cunoscut însă faptul că rosul unghiilor este încadrat în spectrul tulburărilor psihice, ca simptom pentru tulburarea obsesiv-compulsivă.
Obsesiile sunt în primul rând tulburări de gândire. Ele constau în idei, gânduri, reprezentări, amintiri şi impulsuri recurente şi persistente cu caracter neplăcut, care invadează şi parazitează din interior, puternic şi neplăcut conştiinţa. Ele au caracter absurd și exagerat, individul luptând fără succes să le controleze și să le reprime. Pentru a descărca temporar tensiunea internă, disconfortul (anxietatea și furia) care le însoţesc persoana se simte nevoită să recurgă la anumite ritualuri (comportamente voluntare) cum ar fi rosul unghiilor, spălatul pe mâini, închiderea ușilor sau aragazului, scărpinatul, ruptul firelor de păr, etc.
Obsesiile sunt inseparabil legate de anxietate și furie, sentimente de invidie, nedreptate, vinovăție, rușine, insuficiență și incapacitate, neputință, inferioritate. Pe fondul unei personalități obsesiv-compulsive, orice eveniment care implică emoții, implică și nesiguranță, o tendință exagerată către a domina și controla, o tensiune psihică foarte mare. Nevoia de asigurare aduce cu sine apariția ritualurilor auto sau alo-agresive.
Onicofagia face parte din categoria ritualurilor autoagresive, de automutilare. Agresivitatea și furia mascate în exterior dar trăite intens în interior se descarcă prin a-și produce singur rău. Desigur că această tensiune nu poate fi descărcată doar prin acest tic, care o dată generalizat devine insuficient, ci se manifestă și în relațiile sociale, atât la servici, cu prietenii cât și în intimitate.
Aparent un gest inofensiv, rosul unghiilor se trăiește și transmite furie și agresivitate reprimate, sentimente de invidie, ură și neputință, dorința mai mult sau mai puțin conștientă de a face rău sieși și celorlalți. Fiind o tulburare din spectrul psihiatric cu caracter patologic, persoana nu are control pe gesturile sale, nu reușește să se abțină de la astfel de gesturi pentru că altfel toată furia resimțită intern ar trebui descărcată în exterior, ceea ce ar duce la respingere și izolare. Teama primordială a acestor persoane este de singurătate, respingere și abandon, desi în permanență trăiesc un intens sentiment de alienare și izolare neconform realității.
Deși aspectul sănătății fizice este extrem de important privind efectele unui astfel de comportament cum sunt infecțiile, tulburările digestive, ale sistemului respirator, ale dentiției și cavității bucale, dermatitele, etc., impactul cel mai puternic și profund este în sistemul relational social și intim. Persoanele cu tulburare obsesiv- compulsivă nu pot primi șau oferi siguranță, confort emotional și psihic într-o relație, ca urmare vor căuta relații de dominare și putere în care să poată creea partenerilor sentimentele pe care el însuși le trăiește.
Onicofagia este o modalitate de a exprima frica și furia trăite intens în interior și apărute în urma unor evenimente stresante, presante sau care pun în pericol siguranța mediului de apartenență. Apare de obicei în perioada copilăriei în urma divorțurilor, a conflictelor permanente dintre părinți, în urma morții partenerului de viață, a schimbărilor frecvente de domiciliu, în situațiile în care relația cu părinții și în mod special cu mama este de tip dominare- victimizare.
Având în vedere că este o tulburare somatiformă de spectru psihiatric, tratamentele te tip ojă amară, pansamente sau ardei iute nu funcționează! Un tratament eficient înseamnă cunoaștere și seriozitate, nicidecum ignoranță sau superficialitate. Onicofagia se tratează medicamentos prin recomandarea medicului psihiatru și psihoterapie.
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena