Tulburarea bipolară nu are nimic de-a face cu suișurile și coborâșurile pe care fiecare persoană le experimentează în mod normal, în funcție de evenimentele și contextul uzual de viață. Tulburarea bipolară este o afecțiune psihică, în care atât oscilațiile persoanei afectate cât și intensitatea acestora este mult mai severă, persoana în cauză nu are control pe propriile gânduri, emoții și comportamente.
Tulburarea bipolară face parte din categoria tulburărilor afective, care au ca element predominant perturbările de dispoziție. Tulburarea bipolară implică prezența (sau un istoric) de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, acompaniate de prezența (sau un istoric) de episoade depresive majore.
Etatea medie de debut este 20 ani, atât pentru bărbați cât și pentru femei. Are specific recurent, adică odată apărut primul episod maniacal, vor apărea și altele, la perioade de timp din ce în ce mai scurte și cu o intensitate din ce în ce mai mare. Aproximativ 60-70% dintre episoadele maniacale surivin imediat înainte sau după un episod depresiv major.
Persoanele cu tulburare bipolară prezintă ca și caracteristici reziduale episoadelor maniacale și depresive labilitate psihoemoțională, , dificultăți interpersonale și profesionale cronice. Simptomele psihotice pot fi concomitente sau să apară ulterior episoadelor, fără o ciclicitate specifică.
Elementul esențial al episodului depresiv major îl constituie o perioadă de cel puțin 2 săptămâni consecutiv în cursul căreia există dispoziție despresivă sau iritabilitate accentuată, pierderea interesului și plăcerii pentru toate activitățile, modificări în apetit, greutate, somn și activitatea psihomotorie, energie scăzută până la letargie, sentimente de inutilitate și vinovăție, dificultăți în gândire, concentrarea și luarea de decizii, sunt prezente idei recurente de moarte sau planuri, tentaive de suicid, detresă marcată sau deterioare semnificativă în domeniul personal, familial, social sau profesional.
Un episod maniacal este definit printr-o perioadă distinctă în cursul căreia există o dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă, pe o perioadă de cel puțin 1 săptămână, asociată cu stimă de sine exagerată, idei delirante de grandoare, scăderea necesității de somn, presiunea de a vorbi, fuga de idei, distractibilitatea, agitație psihomotorie, comportamente de risc ridicate, stare euforică, exaltată, expansivitate și entuziasm continuu și nediscriminativ nejustificat pentru interacțiuni interpersonale, sexuale sau profesionale, oscilanță crescută între starea de exaltare și iritabilitate, nivel crescut de energie și activitate, sunt prezente simptome psihotice care deteriorează semnificativ funcționarea întregii vieți.
Tulburarea bipolară afectează puternic viața persoanelor afectate, familiei, prietenilor și a celor din jur, astfel că persoanele netratate devin un pericol atât pentru ei cât și pentru ceilalți.
Riscuri și tratament pentru tulburarea bipolară
Persoanele afectate de tulburarea bipolară prezintă un risc crescut de suicid în faza de depresie majoră și un risc ridicat de utilizare a substanțelor stupefiante, folosite pentru maximizarea euforiei – drogurile, în special halucinogene – în faza maniacală/hipomaniacală. Suicidul survine la 10-15% dintre persoanele cu tulburare bipolară, iar consumul de stupefiante în 60% din cazuri.
Elementele psihotice și/sau paranoide, delirurile de grandoare sau de persecuție sunt prezente activ și greu controlabile, comportamentele violente survin frecvent: maltratarea copilului, a soției (soțului), distrugeri, devastări, acte antisociale, de obicei în episoadele maniacale.
Asocierea dintre psihoterapie și medicamentele de spectru psihiatric antimaniacale și antipsihotice (de ex.,litiul) este mai eficientă decât fiecare dintre aceste metode aplicate independent. Psihoterapia nu este indicată atunci când persoana parcurge un episod maniacal. În această situație, se asigură consilierea de suport pentru persoana în cauză și familia acesteia, punându-se la dispoziție acestora informații privind structura de manifestare a tulburării și identificarea de strategii pentru protecția și siguranța atât a persoanei în cauză cât și a familiei acesteia până la încheierea episodului maniacal și relativa echilibrare emoțională a persoanei afectate.
Tratamentul susținut așa cum este recomandat atât de psihiatru cât și de psihoterapeut stabilizează stările emoționale ale persoanei afectate, păstrează relațiile de familie, protejează persoana și familia sa de crizele de violență și creste calitatea vietii în ansamblul său.
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena