Am vorbit de curând într-o prezentare științifică despre tendința oamenilor de a-și anula emoțiile, în mod special în favoarea raționalității exclusive și am întrebat:
– “De ce să fugim de emoțiile noastre, de ce să le ascundem, să le mascăm și să ne dorim să nu le avem?”
Mi s-a răspuns cu multă promptitudine și convingere:
– “pentru că ne încurcă și ne strică viața!”
– “Chiar și iubirea, fericirea, extazul?”- am întrebat eu…
– “Aaaaa nuuuu… astea nu… restul!”
– “Restul… adică?”
– “Păi…furia, tristețea, suferința, grija…”
– “Ce simți acum când spui asta?” După un timp de gândire și vădite emoții, a venit și răspunsul:
– “Frică…”
Ei bine, da… frica este cea mai subtilă dintre emoțiile negative! Dacă furia, grija și suferința le simțim acut și ne intră ușor în planul conștiinței, frica este insidioasă… o resimțim ca o jenă, un disconfort, tendința de a evita, căutăm securizare și concret, chiar și în mod neplăcut, doar să scăpăm de acea emoție care ne agită…
Frica a apărut încă de la primii oameni, care s-au simțit în pericol, amenințați de mediu și au constatat că au nevoie să se protejeze. Frica se declanșează în creierul reptilian și are legătură cu instinctul de protejare a vieții, a supraviețuirii.
Există două tipuri de reacție la un pericol iminent: fuga și lupta. La primii oameni, amenințarea era fizică: frig, animale sau condiții climaterice, iar reacția pe care o avea omul îi salva viața. Cu cât societatea a evoluat, au evoluat pericolele, dar și emoțiile. Pericolul s-a subtilizat și “atacă” omul în mod mascat, punându-l uneori în fața pericolului pe care nu l-a sesizat din timp… Astfel omul a învățat să se protejeze în exces, chiar și când nu este cazul. Frica rămâne în subsidiar și lucrează, se generalizează, creând realități care nu există, ca să își demonstreze utilitatea.
În lipsa unor repere adecvate și ale unor modele de securizare în contactul emoțional, copilul ajunge să simtă frica într-un mod care îl copleșește și îl apără deopotrivă. Pe parcursul dezvoltării sale trăiește experiențe pe care nu le înțelege sau nu le gestionează dar știe și i se cere să le facă față și să le ducă, să obțină niște rezultate cu care să se mândrească. Fiecare eșec, fiecare greșeală sau fiecare ezitare are implicații… iar frica îi devine partener de drum în viață… îl ghidează, îl susține, îl salvează…
Până să îți dai seama, frica ajunge să îți conducă viața: trăiește viața ta, decide în locul tău ce prieteni ai, ce oameni cunoști, ce meserie îți alegi, unde locuiești, pe cine iubești, cu cine te căsătorești, ai copii sau nu, dacă iubești sau nu, inclusiv dacă ești fericit sau nu… dar de cele mai multe ori nu îți va da voie să fii fericit… va fi acolo, constant lângă tine, să aibă grijă să te protejeze… așa cum știe ea să o facă: prin a-ți pune limite: să nu te bucuri prea mult ca să nu suferi, să nu iubești ca să nu fii respins, să nu primești ca să nu pierzi, să nu ai succes ca să nu cazi, să nu trăiești ca să nu mori…
Frica este o emoție benefică atunci când există un pericol real, dar nu ca să trăiești cu ea. Când ajunge frica să trăiască în locul tău, este toxică! Frica anulează și paralizează potențialul uman, izolează persoana în scenarii și fantasme care nu există, blochează contactul uman și capacitatea omului de a fi fericit. De ce? Pentru că omul nu mai poate avea ÎNCREDERE. Neavând încredere, toată adaptarea și relaționarea devine superficială și nesatisfăcătoare. Omul ajunge să nu mai creadă în mediu, în oameni și nici în el… Are o mare capacitate de a iubi, o mare nevoie de a împărtăși și de a se securiza, de a se simți iubit, valorizat și acceptat, însă este atât de obișnuit să se protejeze încât atunci când primește ceea ce are nevoie și își dorește… frica preia controlul în locul lui…
Da, frica “ți-a ținut de cald” toți anii aceștia, te-a protejat, te-a ajutat, poate chiar te-a motivat uneori… însă te întreb: oare nu ai fi obținut mai multe cu iubire și încredere? Când am încredere sunt mult mai protejat și mai puțin expus, împărtășesc, cer și primesc, oamenii se apropie și împărtășesc și ei, iubesc, apreciază și păstrează. Frica nu ține oamenii împreună, iubirea și încrederea da.
Știu că nu o să poți renunța la frică de azi sau de mâine, probabil nici nu ai ști ce să faci fără ea, dar te provoc să te gândești cum ar fi viața ta dacă ți-ai da voie să ai încredere și să iubești. Cum ai fi tu, ce ai putea obține, câștiga… chiar și ce ai putea pierde dacă faci asta… o să vezi și singur, că tot ce ai tendința să vezi negativ, nu este real… este doar frica…
Ai curaj să trăiești liber?
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena