Conform studiilor recente, tulburarea de personalitate Borderline este cea mai frecventă tulburare și poate cea mai subtilă dintre toate tulburările, având în vedere exact elementul care o diferențiază și anume INSTABILITATEA. Spre deosebire de alte tulburări la care simptomatologia este mai clar diferențiată, specific TPB este cumularea simptomelor mai multor tulburări într-una singură, ceea ce deseori îngreunează diagnosticarea corectă.
Spre deosebire de o personalitate normală care este caracterizată printr-un anume mod de funcționare stabil și previzibil- chiar dacă în diferite situații de viață emoțiile, sentimentele oscilează, totuși gândirea și comportamentul persoanei sunt adaptative și funcționale, adecvate contextului și respectă normele sociale- persoana cu TPB trăiește în extreme și contradicții, fiind un paradox în carne și oase. Pentru ea a trăi presupune o fericire extremă și în același timp o suferință cumplită, deseori apelând la automutilare sau sinucidere pentru a-și potoli durerea.
Specific persoanei borderline este intensitatea extremă a emoțiilor precum și instabilitatea lor la fel de extremă. Un borderline se îndrăgostește iremediabil de la prima vedere, trăiește și respiră pentru respectiva persoană, cere să fie în permanență în prezența ei, afirmând că lipsa ei îl doare. Sentimentele de pasiune și dependență (aparentă iubire) sunt extreme și fără acordul persoanei- obiect al dependenței. Este în permanență extrem de suspicios la orice posibilitate de a fi abandonat sau trădat- chiar și imaginară, care îi declanșează crize de furie incontrolabilă, acte de violență fizică și verbală, ajungând până episoade psihotice și halucinații. Episoadele psihotice pot dura de la câteva ore până la câteva zile, după care uită totul, inclusiv așa numita iubire.
Pentru o persoană borderline viața este în alb și negru: există doar eroi și ticăloși, succes sau eșec, persoanele idolatrizate ieri azi sunt complet devalorizate și respinse, nu există stabilitate sau nuanțe de gri. Pentru o astfel de persoană nu există decât momentul prezent, nimic din ce a fost nu se prelungește în prezent, iar perspectiva de viitor reprezintă doar fantasme ce nu au legătură cu realitatea în care trăiește.
Persoana borderline se simte continuu victimizată de ceilalți și caută cu disperare noi relații pentru că singurătatea, chiar și temporară îl doare, însă în același timp apropierea emoțională îl sufocă și reacționează cu mare intensitate în obținerea “libertății” sale. Borderul pendulează în permanență înainte și înapoi între dependența strânsă și manipularea furioasă, între șuvoaiele de recunoștință și izbucnirile de furie irațională. Are o frică extremă de abandon, așa că se agață de persoane în timpul în care se teme să nu fie înghițit de relație și respinge agresiv. Tânjește după intimitate și este îngrozit de ea în același timp. Își dorește o persoană apropiată pentru a scăpa de sentimental de vid interior și de plictiseală dar în același timp se simte îngrozit de intimidate, care este percepută ca fiindu-i “furată” identitatea, încrederea în sine și independența. Are adesea pretenții nerealiste de la ceilalți, părând ca un om „răsfățat” pentru observatori.
Persoana borderline folosește seducția ca strategie de manipulare, are relații sexuale multiple nediferențiate (nu cunoaște și nu îl interesează identitatea partenerilor sexuali), adesea are comportamente sexuale deviante care includ perversiuni, abuzuri, sado-masochism și un impuls sexual pervetit, expunându-se la pericole reale, de care adeseori a doua zi nu își amintește.
Persoanei cu TPB îi lipsește un sentiment bazal al identității de sine constant, tot la fel cum îi lipsește o conceptualizare bazală constantă a celorlalți. Nu are capacitatea de a empatiza, a simți și a înțelege trăirile celorlalți și nici nu îl interesează. Ceilalți sunt născuți să îl servească, iar trăsăturile sale sunt doar calități comparative, care trebuie recâștigate în permanență și judecate prin raportare la ceillți. Stima de sine este obținută doar prin impresionarea celorlalți și astfel mulțumirea celorlalți devine esențială pentru iubirea de sine.
Schimbările sale de dispoziție extrem de fluctuante, rapide, inadecvate și agresive asociate cu incapacitatea de a se controla duc deseori la dependența de alcool, jocuri de noroc, consumul de droguri, comportamente de automutilare și suicid. De cele mai multe ori astfel de comportamente au scopul de a comunica durerea pe care o resimt și a le cere celorlalți să intervină. Automutilarea începe adesea ca o acțiune impulsivă de autopedepsire dar poate să devină ritualică, la fel ca și tentativele suicidare. Durerea resimțită din automutilare le ajută să simtă și altceva decât durerea psihică și le provoacă o eliberare momentană asociată cu o senzație euforică. Uneori persoanele cu TPB folosesc automutilarea ca modalitate de control pe instinctul de a răni pe ceilalți.
Furia unui border pornește de la lucruri absolut banale și fără importanță și este atât de intensă încât îl rupe de realitate. Își pierde controlul pe gândurile și acțiunile sale, are sentimentul depersonalizării și al derealizării, se uită la el și la ceilalți de parcă nimic nu ar fi real. Manifestarea furiei este la suprafață, în exterior și îndreptată în mod special către membrii familiei: soț/soție, copil, părinți sau animale de companie. Ruperea de realitate este atât de mare încât dezvoltă halucinații care susțin delirul paranoid.
Persoana cu TPB trăiește în permanență într-un haos și un vid interior, se afiliază personalităților în opoziție, care au stabilitate, toleranță, răbdare și le conferă acceptare, afiliere și siguranță. Copiază elemente din identitatea acestora pentru a încerca să-și umple golul interior, pe care ulterior îl vor respinge și urâ. Personalitatea de tip borderline nu are capacitatea să iubească. Este dependentă, face obsesii, trăiește emoții puternice de moment, pe care apoi le pierde și rămâne cu suferința.
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena