Încrederea se câștigă greu și se pierde repede!
Să ai încredere în cineva presupune să cunoști persoana respectivă și să ai dovezi, fapte concrete privind intențiile, emoțiile, dorințele și comportamentele sale care presupun o constanță, predictibilitate, sinceritate, empatie, congruența ideilor și a vorbelor cu faptele.
Sentimentul de încredere este apanajul unei personalități sănătoase, mature, datorită faptului că încrederea presupune o experiență cu feed-back pozitiv, în care persoana care acordă încredere are suficiente experiențe securizante care pun baza deschiderii emoționale și a disponibilității sale pentru comunicare și contact relațional.
Încrederea este diferită de naivitate prin suportul real. Sunt foarte multe persoane care își doresc sau au nevoie să acorde încredere însă își aleg persoanele nepotrivite pentru a-și satisface această nevoie, bazându-se în alegerea lor mai degrabă pe dorințe decât pe realitate. Fără adecvare la realitate, nevoia de a acorda încredere și de a se simți în siguranță pune în pericol integritatea emoțională a persoanei, genererând inevitabil un feed-back și o experiență negativă, dureroasă, care lăsă urme adânci în structurarea personalității.
Capacitatea de a stabili un contact emoțional, de a susține o relație de orice natură ar fi acesta și de a investi încredere este specifică unei personalități sănătoase!
Din păcate, în societatea actuală această nevoie bazală umană a fost manipulată și abuzată, folosindu-se mai degrabă pentru obținerea de diverse beneficii în detrimentul scopului său real și totodată creând un nivel sever de disconfort pentru personalitățile sănătoase. Ca urmare, s-a creeat o reacție generală de răspuns de apărare prin suspiciozitate crescută și tendința către neimplicare emoțională sau investire de încredere care afectează sever relațiile interumane.
Deseori asociat cuvântului “încredere” apar reacții de respingere, evitare, anticiparea trădării, înșelătoria, minciuna, mascarea adevărului faptelor sau a sentimentelor, închiderea în sine, suspiciozitatea, paranoia, tensiunea internă psihică și într-un final transormarea relației sau chiar ruperea ei de teama sincerității și a asumării, a încrederii.
Relația de încredere nu este o utopie, este o realitate și o necesitate, fără aceasta fiind condamnați la o viață fadă, superficială, bazată și condusă de frică. Frica este un produs al minții cu scopul de a proteja în situații reale de pericol, însă în lipsa pericolului real frica este capabilă să alieneze, să înstrăineze, blochează omul în cușca propriei minți și îi conduce viața contrar necesităților și dorințelor sale reale.
Frica ta va spune “încrederea nu există, îți face rău”! Nevoia ta spune “îmi doresc din suflet”… Apare un conflict care aparent nu are rezolvare și creează sentimente de blocare și neputință… Îți recomand să nu fii naiv, să îți asculți intuiția și să îți dai voie să ai încredere atunci faptele îți demonstrează că ești în siguranță.
Încrederea se construiește, nu se oferă!
Ai grijă de tine!
Psiholog psihoterapeut Elena Harbur