Teama de întuneric este foarte cunoscută și frecventă, parte normală în dezvoltarea sănătoasă a copilului de 3- 5 ani. După cum deja știi din propria experiență dar și din povestirile celorlalți sau din ceea ce trăiește copilul tău, teama de întuneric apare inevitabil atunci când apare conștietizarea sine- mediu și în mod special când copilul înțelege semnificația pericolului. Pe măsură ce crește, se dezvoltă rețeaua neuronală și copilul începe să înțeleagă că mediul îi poate oferi satisfacție sau insatisfacție, începe să fie mai atent și mai curios, se dezvoltă partea cognitivă, rațională mult mai repede decât cea biologică. Astfel se produce oarecum un dezechilibru între ceea ce îmi doresc și ce pot să fac sau ce primesc… aflu că sunt lucruri, situații și persoane care îmi pot face rău fără ca eu să știu.
Ochii sunt responsabili cu raționalizarea, gândirea. Învățăm de mici să înțelegem lumea prin ce vedem și gândim și să punem în umbră ce simțim, nu doar ca emoții ci și ca senzații biologice în corp. Cu cât raționalizăm mai mult, cu atât ne separăm mai mult de corp. Dacă nu armonizăm legătura dintre acestea două, apare anxietatea. Este frecventă senzația de frică atunci când închizi ochii sau când este întuneric, pentru că nu mai știi…
Frica este o emoție normală cu scop protectiv, adaptativ. Anxietatea este o stare de frică în absența pericolului dar resimțită ca un pericol iminent intuitiv. Deși frica de întuneric a fost tratată mult timp prin prisma obiectului temerii, în esență ea are un scop auto-provocativ. Când este întuneric, sunt obligat să simt mai mult decât să știu!
Fobia de întuneric se manifestă atât la copii cât și la adulți în modalități specifice: frica de singurătate, moarte, de monștrii, hoți, abandon, pierdere, necunoscut, imobilizare, etc. Spectrul de fobii este foarte larg, însă esența este tema de a fi. În întuneric este liniștea, ești doar tu cu ceea ce nu știi, nu poți, nu controlezi, toată neputința și vulnerabilitatea, cu tot ceea ce mintea nu mai poate ascunde, masca sau pansa. Întunericul este despre emoție, siguranță și confort. În întuneric te auzi și te simți, îți aparții în totalitate, ești singur.
Multe persoane adulte experimentează o stare de angoasă puternică în întuneric datorită unor evenimente traumatizante experimentate, a stimulării imaginației într-un mod defectuos, dar în principal datorită unei experiențe învățate de a trăi pentru ceilalți. Nu te poți simți confortabil în întuneric atât timp cât direcția de viață este să îi mulțumești pe ceilalți, pentru că în întuneric ești doar tu. Modalitatea în care ai învățat să te raportezi la tine și la ceilalți, care îți ghidează adaptarea și direcția de viață, competitivitatea, performanța, standardele impuse te distanțează de nevoile tale reale psihologice și emoționale. Întunericul te aduce înapoi la tine, să îți simți corpul, nevoile, îți dă intimitate, direcție, sens. Poate fi apăsător sau eliberator… tu alegi. Frica este o alegere!
Poți fugi de frică, de întuneric, de tine… sau poți să le confrunți. Singura modalitate de a deține controlul și de a-ți conferi siguranță este să te iei în serios și să acționezi. În realitate tu ești tot ce ai! Frica de întuneric este una dintre cele mai profunde și instinctuale frici care provoacă toate resursele de supraviețuire. Toate simțurile ți se ascut, devii conștient de toate senzațiile pe care corpul tău le trăiește, corpul tău îți spune cine ești și ce poți să faci. În întuneric tu decizi. Oferă-ți timp și răbdare, iartă-te, dă-ți voie să fii… Oricum ai fi, este bine. Tu decizi pentru viața ta, nu frica!
Psihoterapeut psiholog Harbur Elena