Deseori când întreb clienții “cum este relația ta de cuplu?” mi se răspunde “ei… e bună… nu este perfectă… dar nici nu există relația perfectă, nu? Per total e ok…” și se mai gândește puțin în timp ce oftează și își oprește privirea într-un loc pe podea pentru câteva momente, ca și cum ar spune “ce rost mai are să mai caut, să mai cer, oricum nu este posibil…”
Cumva, în cursul vieții noastre “învățăm” ce merităm și ce nu, referitor la orice dinamică din viața noastră și mai ales în relația de cuplu. Dificultățile apar însă atunci când modelele sau reperele pe care le folosim atunci când ne comparăm nu se potrivesc propriei istorii de viață și propriilor nevoi. Astfel, foarte multe persoane aleg să rămână blocate în relații toxice din cauza unor mituri în care cred și care le-au determinat într-o anumită măsură să ajungă să se autosaboteze implicându-se în astfel de relații.
Exemple de astfel de mituri sunt “bun sau rău, mai bine cu cineva decât singur/ă”, “dacă nu te bate, nu te înșeală, nu aveți scandaluri, nu ai de ce să te plângi”, “ în toate relațiile este la fel, oricum suferi”, “ toți/toate sunt la fel”, etc. Astfel de idei disfuncționale (miturile) sunt transmise din generație în generație ca repere de viață și de relație de cuplu iar indivizii, urmându-le, se trezesc că trăiesc vieți care nu sunt ale lor, iar frustrarea, furia, cererile absurde, inadecvarea devin firești, provocând și obligând persoana să intre în contact cu propriile nevoi reale față de sine și de partener.
Ce este o relație toxică? Este acea relație în care teama de a renunța este mai mare decât suferința resimțită. Teama de a nu fi singur, de a nu fi judecat, etichetat, de a nu fi “ în rând cu lumea” găsește scuze plauzibile pentru nemulțumirea, frustrarea, durerea, disperarea, suferința resimțite în relație. Te obișnuiești să suferi, să “înghiți” durere și furie (iar corpul tău vorbește, reacționează la asta în diferite feluri- obezitate, anorexie, bulimie, anxietate, depresie, atacuri de panică) sub pretextul că oricum nu găsești altceva mai bun. În realitate, într-o relație de cuplu meriți tot ce este mai bun!
Obișnuim să ne imaginăm despre realitate că nu putem primi, că nu merităm, că nu există ce ne dorim și avem nevoie și că nu avem voie să cerem. În realitate însă ai toate șansele să primești. Este adevărat că uneori nu este ușor, că nu primești imediat, tot sau exact cum îți dorești, că poate nu chiar primul partener ales îți poate satisface nevoile reale într-o relație, însă,atât timp cât nu trăiești în mituri, în comparații, cât nu decide altcineva pentru tine ce ai nevoie, cât ești atent/ă la partener/ă, la ce primești și oferi în mod real, ai TOATE șansele să ai relația perfectă pentru tine.
Meriți să primești, meriți să trăiești, să te bucuri, să fii fericit! Dacă nu îți dai voie să crezi că meriți, dacă nu ceri și nu oferi, vei trăi doar în mituri, speranțe, iluzii, dezamăgiri, frustrare, furie, iar fericirea va fi doar în jumătăți de măsură, poate doar firmituri din ceea ce îți dorești…
Meriți mai mult decât firmituri de fericire, iar TU poți obține asta! Poți fi TU, poți primi ce meriți AZI fără “poate”, “dacă”, “vom vedea”, “când o să mă hotărăsc”, “îi mai dau o șansă”, “încercăm și așa” sau “o să fie altfel, promit!” Nu există un moment mai bun sau mai puțin bun, există doar AZI. Azi este ziua în care poți să faci altfel, ziua în care TU ești șansa ta la fericire, ziua în care TU îți faci cel mai mare dar. Fericirea ta îți aparține și în egală măsură depinde de tine!
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena