Este cunoscut faptul că există diferențe structurale biologice între bărbați și femei, ceea ce transformă contactul dintre aceștia într-o dinamică alternativă între dorință, luptă și respingere. Dacă atunci când vorbim despre femeie vorbim despre flexibilitate și feminitate, când avem în vedere bărbatul ne referim la fermitate, decizie și masculinitate.
În societatea modernă rolurile feminine- masculin s-au contaminat ca și caracteristici, atât femeia cât și bărbatul se schimbă, își accesează resursele și abilitățile diferit și totodată au cerințe diferite față de parteneri, ceea ce de multe ori duce la confuzie și neînțelegeri.
Abilitățile caracteristice structurale ale bărbatului sunt fermitatea, puterea, decizia, direcția și protecția. Spre deosebire de femeie care se pierde în emoții și gânduri, bărbatul funcționează în pragmatism, claritate și precizie. Deși flexibilitatea femeii ar presupune o capacitate de adaptare mai mare, directivitatea și promptitudinea bărbatului îl ajută să găsească soluții și să rezolve sarcini mult mai repede și mai adecvat decât femeia.
Venind dintr-o societate în care valorile masculinității erau profund implementate încă din copilărie însă într-o manieră rigidă și exagerată: “bărbații nu au voie să își arate emoțiile” sau “bărbații nu plând nciodată”, “un bărbat adevărat nu simte durerea și frica” și “bărbatul întotdeauna câștigă”, masculinitatea s-a transformat și a fost percepută greșit ca rigiditate, insensibilitate, dominare și constrângere.
Baiatul în devenire bărbat a devenit copleșit și confuz privind emoțiile sale care intrau în contradictoriu cu prescripțiile a ceea ce trebuia să devină. Crește astfel agresivitatea, apare violența ca modalitate de control a nesiguranței și bărbatul oscilează între a-și arăta emoțiile pozitive sau a promova o imagine dură și intangibilă. Efectul este că sensibilitatea femeii și totodată nemulțumirea ei în relația de cuplu crește la cote provocative pentru bărbat.
Bărbatul are capacitatea nativă de a fi autodidact și împreună cu pragmatismul său îi asigură o conștientizare mai mare decât a femeii. Astfel, vânător înnăscut, el intră în jocul de provocare al femeii în stilul său caracteristic masculin: prin competiție!
Curajos și îndrăzneț, cumva încântat de provocare, bărbatul modern îi cere femeii să se schimbe, să devină mai pragmatică, mai practică și promptă, să ia inițiativa, să ghideze și să coordoneze. Practic el cere o femeie competitivă, un partener pe măsura lui, tânjind în același timp după femeia sensibilă, conținătoare, empatică și intuitivă.
Bărbatul modern are o dublă provocare: pentru a intra în relație trebuie să își conștietizeze, să își recunoască și să își manifeste sensibilitatea, iar pentru a-și păstra supremația și rolul este necesar să își gestioneze emoțiile și să își ghideze comportamentele într-un mod sănătos și adecvat.
Dacă în societatea trecută rolurile erau exagerate de ambele părți- femeia era hipersensibilă și docilă, iar bărbatul dur și dominator, în societatea actuală rolurile sunt provocate la echilibrare. Practic bărbatului i se dă dreptul la sensibilitate pe care femeia o conține, iar femeia iese din dependență, devine autonomă și prin echilibrarea ei valorizează și dă putere bărbatului.
Bărbatul își dobândește încrederea în sine prin feedback din mediu și profesie și își validează puterea și supremația prin relația de cuplu. În realitate bărbatul este cel care conduce și direcționează chiar și independența femeii prin modalitatea în care o provoacă și o conține. Structural femeia este pasivă și flexibilă, ea primește și se adaptează cerințelor bărbatului, iar el este cel care decide și acționează, cerându-i și direcționând-o după cum și-o dorește ca parteneră.
Structural, biologic și neurologic bărbatul și femia sunt construiți să se completeze. Partener de luptă și competiție pentru un bărbat poate fi doar un alt bărbat, rolul femeii este să îl susțină în luptă și să îl valorizeze.
Bărbatul funcționează după reguli simple și clare, adaptate realității directe. Masculinitatea nu presupune rigiditate și duritate, ci decizie și asumare. Toată viața bărbatului se derulează în fapte și acțiuni concrete, în timp real, organizat, cu sens și scop. Esența lui este direcția și protecția, atribute înnăscute pe care atunci când le cunoaște și învață să și le asume devine capabil să își cunoască și exploreze puterea în mod adecvat. Se creează astfel bărbatul stabil, echilibrat și armonios la nivelul real al masculinității sale.
Psiholog psihoterapeut Harbur Elena