0723580669/ 0784786924
L-V: 12 - 21, S: 12 - 18
cabinetpsihologicharburelena@yahoo.com
Sindromul Burnout sau Sindromul de epuizare
Sindromul Burnout sau Sindromul de epuizare

 

Sindromul de burnout (ardere internă) este o stare de epuizare emoțională, mentală și fizică produsă de o perioadă prelungită de stres, care afectează calitatea vieții și poate duce până la moarte.

Sindromul de Burnout nu este nici stress, nici oboseală, însă le cuprinde pe ambele, amplificând simptomele la un nivel critic. Diferențele dintre stresul critic și sindromul burnout:

Stres:
– hiperactivitate, o senzaţie permanentă de agitație;
– implicare excesivă, suprasolicitare fizică şi psihică, consum mare de energie;
– supraexcitare emoțională;
– pierderea energiei;
– produce mai ales daune fizice;
– poate conduce la moarte prematură;
Burnout:
– pierderea motivaţiei, a speranţei şi a idealurilor;
– lipsa implicării, dezangajare, abandon;
– amorţire emoţională;
– delăsare, neajutorare, senzaţia de “copleşit”;
– produce mai ales daune psihice şi emoţionale;
– poate conduce la senzaţia că viaţa nu merită trăită şi, ca urmare, la sinucidere.

De unde știm dacă este stress, oboseală cronică sau sindrom Burnout?

Simptome fizice

– senzația permanentă de oboseală, vlăguire;
– imunitate scăzută, îmbolnăviri frecvente, boli cronice;
– dureri de cap, de spate și musculare frecvente;
– schimbări ale apetitului alimentar și sexual, precum și ale obiceiurilor de somn, insomnii și parasomnii;

– dificultăți de concentrarea atenției și tulburări de memorie, dificultăți de raționalizare;

– reacții hormonale, cardiace, digestive, de ritm respirator și psihosomatice;

Simptome emoționale

– senzația de eșec și lipsa de încredere în sine;
– sentimente de neajutorare, copleșire, hipervigilență;
– detașare de ceilalți oameni și de lume în general;
– pierderea motivației și entuziasmului;
– abordare negativistă și cinică;
– imposibilitatea de a fi satisfăcut (nimic nu este suficient de bun);

Simptome comportamentale

căutarea singurătății prin izolarea frecventă de colegi, familie, prieteni;
– retragerea din diferite activități alteori plăcute, refuzul responsabilităților;
– consumul excesiv de mâncare, băuturi alcoolice, tutun sau droguri;
– revărsarea frustrărilor necontrolat, accese de furie și învinovățirea celorlalți;
– absenteismul de la locul de muncă sau scurtarea programului de lucru, venind târziu și plecând devreme.

– scăderea eficienței și randamentului în   îndeplinirea sarcinilor.

Care sunt cauzele care pot duce la burnout?

Cauze care țin de mediul profesional:

– suprasolicitare;

– volum mare de muncă;

– presiunea timpului;

– program de lucru prelungit;

– evenimente cu impact emoțional negativ (de exemplu moartea unui pacient în cazul personalului medical);

– lipsa de apreciere la nivelul așteptat;

– mediul de lucru ostil, relațiile nesatisfăcătoare cu colegii;

Cauze care țin de stilul de viață:

– insuficiența timpului liber;

– insuficiența implicării în activități relaxante și în activități sociale;

– lipsa suportului social și familial adecvat;

– nerespectarea timpului necesar de somn.

Caracteristici de personalitate:

– perfecționismul;

– nevoia excesivă de a deține controlul;

– așteptarea de recompense imediate;

– entuziasm și așteptări nerealiste;

– stabilitatea emoțională scăzută;

– slabă capacitate de adaptare;

– toleranță scăzută la frustrare;

– neîncrederea în sine;

– tendința de a aștepta și a cere prea mult de la sine și de la ceilalți;

Oricine poate fi afectat de sindromul Burnout!

Personalitatea este o structură de gânduri, emoții, sentimente și comportamente stabilă pe tot parcursul vieții. În funcție de tipul de personalitate se poate identifica reacția la stres, tipurile de relații pe care le creează individul în societate, nevoile sale și capacitatea de a și le satisface și vulnerabilitatea la dezvoltarea sindromului BURNOUT.

Tipuri de personalitate vulnerabile la burnout

  • personalitatea anxioasă– persoana are obiceiul să își facă griji intense, ceea ce o menține într-o alertă permanentă;
  • personalitatea paranoică– suspiciozitatea permanentă îl face hipervigilent, trebuie să știe tot, să controleze tot;
  • personalitatea obsesională– rigiditatea în gândire, acțiune și emoții nu permite schimbarea, orice element neprevăzut mărește nivelul de stress;
  • personalitatea histrionică– idealist, trăiește pentru a se valoriza în public, dacă recunoașterea muncii sale nu vine imediat sau nu este pe măsura așteptărilor, suferința psihică este crescută;
  • personalitatea narcisistă– are potential, este implicat, acțional, are nevoie de recunoaștere și recunoștință, în caz contrar se demotivează și cresc frustrarea și dezamăgirea;
  • personalitatea evitantă– hipersensibilitate, face pe plac tuturor, se sacrifică doar ca să fie acceptată și plăcută;
  • personalitatea agresivă– dominator, controlator, sentimental că i se cuvine, nu acceptă refuz sau întârziere.

Sindromul de Burnout nu apare brusc, ci are o evoluție insidioasă, în timp. Semnele sale par să fie simptome ale oboselii sau stresului, până când organismul cedează.

Etapele sindromului de Burnout:

  1. Nevoia (compulsivă) de afirmareîn profesie, de a demonstra că este performant;
  2. Mai multă muncă- obiective și așteptări nerealiste, sentimental că nu a făcut destul;
  3. Neglijarea și ignorarea nevoilor personalede timp liber, somn, alimentație, relaxare;
  4. Apariţia situaţiilor conflictualecu colegii de muncă, în familie și cu prietenii;
  5. Reevaluarea valorilor personale– renunță la hobbyuri sau orice alte plăceri într-o nevoie compulsivă de a demonstra că poate mai mult;
  6. 6. Negarea problemelor– devine frustrate, nemulțumit în permanență, agresiv și cinic cu ceilalți;
  7. 7. Retragerea– evadarea în vicii pentru a încerca să obțină o falsă relaxare: alcool, tutun, droguri, medicamente;
  8. Schimbarea comportamentuluidevine evidentă pentru toată lumea, însă persoana refuză recunoașterea și ajutorul;
  9. Depersonalizare– desconsiderare personală- persoana experimentează în mod abuziv și persistent sentimente de ineficiență, inutilitate, devalorizare;
  10. Sentimentul de gol interior– apare fatigabilitatea și resemnarea;
  11. Depresia– sentimente de blocaj, neajutorare, lipsă de perspective noi și senzația că nu mai este nicio speranță;
  12. Burnout– epuizare mentală, emoțională și fizică, organismul colapsează sau se produce suicidul.

Strategii:

  • Reevaluarea situației acordată la realitate și nu la așteptări sau dorințe. Este foarte important să știm în mod real și concret ce ni se cere ș ice ni se oferă, dincolo de cee ace ne-am dori sau considerăm că merităm;
  • Restabilirea obiectivelor în mod realistic raportat la nivelul de muncă, cerințe și posibilitatea îndeplinirii sarcinilor. Tipul sarcinilor, volumul de muncă, timpul de execuție, nivelul de stress real sunt factori extrem de importanți care este necesar să fie conștientizați și organizați astfel încât să nu producă un dezechilibru major;
  • Restabilirea limitelor personale în mod adecvat tipului de personalitate și contextului. Unii oameni au o toleranță mai mică la stress, alții mai mare, unii au un ritm alert, alții mai ponderat, unii au așteptări de valorizare emoțională, alții pun accent pe remunerare- toți aceștia sunt indicatori esențiali în cee ace pot face sau nu într-o profesie și implicit dictează dacă se produce o suprasolicitare sau nu;
  • Separarea clară a timpului acordat serviciului versus timp liber. Indiferent cât de performanți suntem într-o profesie, viața personală este cea care oferă resursele de energie și entuziasm;
  • Creearea de relații interpersonale cu rol de suport și susținere. Fie că sunt colegii de muncă, prieteni sau cunoștințe noi, este necesar să aducem în viața noastră persoane cu interese comune, cu care să putem împărtăși dar și învăța strategii noi de adaptare și management;
  • Contracararea efectelor distresului cu efectele eustresului. Inevitabil ajungem să ne stresăm (distress) pe parcursul unei zile cu tot ce nu merge bine sau lipsește sau apare într-un mod neașteptat și neplăcut, însă este important și necesar ca măcar la sfârșitul zilei să găsim o modalitate de a obține relaxare, satisfacție, plăcere (eustress) pe măsura distresului de peste zi.

Sindromul Burnout nu este o afecțiune, ci o opțiune! Stă la îndemâna oricui să aleagă dacă se lasă copleșit, condus de emoții negative, sau alege să se “contamineze” cu emoții pozitive și implicit cu sănătate și o viață prelungită și satisfăcătoare.

Psiholog psihoterapeut Harbur Elena

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *