0723580669/ 0784786924
L-V: 12 - 21, S: 12 - 18
cabinetpsihologicharburelena@yahoo.com
“Nu vreau, dar nu pot să spun NU, pentru că m-a rugat…” Despre dependența de aprecierea celorlalți
“Nu vreau, dar nu pot să spun NU, pentru că m-a rugat…” Despre dependența de aprecierea celorlalți

 

Există multe tipuri de dependențe, cele mai vizibile sunt de droguri, țigări, cafea, alcool, jocuri de noroc, calculator, viteză și adrenalină, medicamente, etc. O dependență devine vizibilă când afectează viața individului, punându-l în pericol, dar afectează și familia acestuia, forțând-o cumva să ia atitudine prin perspectiva pierderii.

Dar dependențele vizibile nu sunt cauza, ci efectul! O dependență vizibilă este întotdeauna rezultatul unei dependențe emoționale, mult mai subtile și mai grave. Dependența emoțională este atunci când nu poți să spui NU, atunci când alții decid pentru tine, când te simți vinovat pentru că îți dorești altceva decât vor ei și deși știi și simți că nu vrei și nu ai nevoie, totuși o faci, te supui dorinței celorlalți.

În dependența vizibilă individul nu spune NU drogului sau jocului de șansă, alcoolului sau calculatorului, astfel obiectul dependenței pune stăpânire pe el și decide în locului lui ce fel de viață trăiește. În dependența emoțională individul nu spune NU altor oameni și mofturilor, poftelor acestora. El “se sacrifică” pentru plăcerea altora din dorința de a fi apreciat, valorizat, recunoscut, păstrat.

Orice dependență are la bază frica. Frica de respingere, frica de singurătate, de abandon, de eșec, de a nu fi destul de bun. Individul care nu se cunoaște, nu își cunoaște dorințele și nevoile și are o stimă de sine scăzută se transformă în ceea ce vor alții să fie, trăiește ceea ce alții doresc, viețile lor, poftele și mofturile lor, poate așa va primi afecțiune, recunoaștere, apartenență.

Mulți oameni se tem de desconsiderarea semenilor de o mie de ori mai mult decât se iubesc pe ei înșiși și independența lor. De aceea li se pare cât se poate de normal să-și jertfească dorințele. Decizia de a se da la o parte din calea împlinirii dorințelor proprii nu duce la nicio satisfacție, ci doar la tensiune și frustrare. Tensiunea creeată se păstreză și caută o satisfacție de substitut sau cel puțin o justificare pentru comportamentul de fugă și evitare din fața fericirii și a asumării ei. Cele mai frecvente și mai puternice rezistențe interioare sunt: tendința de a pasa altora responsabilitatea pentru sentimentele noastre, a-i crede pe ceilalți mai mult decât pe noi înșine, ipocrizia sentimentelor din complezență, frica de a ne apăra fericirea, dificultatea în a ne stabili prioritățile.

Individul dependent emoțional știe și simte că nu îî este bine, știe exact ce ar putea să facă să îi fie bine și să fie fericit, exact la fel ca dependentul de droguri, doar că își imaginează că nu poate să spună NU de frica suferinței. Până la urmă, OBIECTUL dependenței i-a fost aproape prea mult timp, la bine și mai ales la greu, îl acceptă oricum. În realitate suferința de care îi este lui frică o provoacă exact dependența: cu cât face mai multe sacrificii, cu atât i se cer mai multe!

Dependența emoțională poate fi de mai multe feluri: de apreciere și valorizare, de iubire, de atenție, de statut, de agresiune, de confort și siguranță, etc., este forate ușor să devenim dependenți când nu credem în noi, când nu vedem ce avem bun și ce merităm…Atât timp cât nu ne putem imagina că putem realiza mai mult, că trebuie să fie ceilalți fericiți înaintea noastră, vom rămâne exact așa cum suntem… Ne încadrăm astfel de bunăvoie într-o viață mediocră și ne înăbușim aspirația la acea viață fericită și satisfăcătoare. Și totuși, în fiecare din noi stă puterea de a schimba și de a ne schimba.

Dar cum ne-am putea rezolva problemele dacă nu le luăm în serios și nu ne luăm nici pe noi? Alunecarea spre probleme mărunte este pentru mulți o scuză ca să le evite și să le amâne pe cele importante. De atâta teamă să nu rateze tot feluri de așa-numite ocazii, ratează exact ce este cu adevărat important.

Mâine- este pentru ei marea speranță să facă ceea ce nu s-au putut decide azi… Dar pentru tot ce este astăzi important, mâine este deja prea târziu. Cum reușești să obții repede și fără efort fapte concrete, importante, esențiale? Simplu: recunoscând ce este important pentru tine și nelăsând nimic să te abată de la drumul tău!

Aventura fascinantă de a-ți lua singur viața în mâini și de a nu mai depinde de alții este o revoluție extrem de personală pe care o poate declanșa oricine în sine însuși. Beneficiarul său, ești TU! Nu poate, odată sau cândva, ci AZI, ACUM, așa cum ai nevoie și meriți!

Când știi că ești independent știi că nu există nimic și nimeni care să te poată împiedica să mergi pe propriul tău drum și nu există alt moment mai potrivit decât azi ca să fii TU!

Psiholog psihoterapeut Harbur Elena

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *