0723580669/ 0784786924
L-V: 12 - 21, S: 12 - 18
cabinetpsihologicharburelena@yahoo.com
Dependența emoțională
Dependența emoțională

      Se vorbește mult despre dependențele legate de un obiect, pentru că este poate mai ușor să arătăm cu degetul spre ceva concret, însă dependența există și se naște în interior- în gânduri, idei, așteptări, dorințe, emoții și frică… neconforme cu realitatea, iar așa cum există dependențele de substanțe, calculator și jocuri de șansă, tot așa există și dependențe de parteneri… 
      Găsim o persoană care ne place de la prima vedere și în prezența căreia totul pare perfect, expresia a tot ce ne-am dorit vreodată… parcă gândim și simțim la fel, ne înțelegem din priviri și ne simțim chiar și când nu suntem împreună… „parcă doar împreună facem un întreg”. De câte ori nu am auzit prieteni, cunoscuti spunând că și-au găsit sufletul pereche după prima întâlnire? Mirajul ține deobicei câteva luni, după care dinamica devine constrângătoare și sufocantă pentru ambii parteneri, fiecare dintre ei plângându-se că celălalt nu îi oferă destul, dar că nu poate renunța, pentru că nu își poate imagina viața fără celălalt. 
     În realitate viața pe care o împart ei este „o dulce suferință” în care certurile, reproșurile, jignirile, violența verbală și fizică sunt „îndulcite” de momente de sinceritate profundă despre iubirea „totală” ce și-o poartă. Acel „nu pot trăi fără tine” este cel care face diferența între o relație disfuncțională și una de dependență. Persoanele dependente nu pot trăi fără cineva care să le împărtășească vulnerabilitatea, durerea, suferința, totul în numele iubirii. 
     De obicei astfel de cupluri sunt formate dintre un sadic și un masochist, un agresor și o victimă, uneori făcând schimb de roluri, însă ambii sunt dependenți. Oricât de mult rău și-ar face unul altuia, NU POT renunța. Personalitatea dependentă nu poate trăi o experiență ușoară, „dulce”, ea are nevoie de ceva intens, ceea ce duce relația până în extrem, iar suferința este de asemeni în extremă. Persoana dependenta suferă profund și trăiește prin și pentru celălalt, iar cea mai mare frică este să nu fie abandonată. Deși experiența relației este una sufocantă, constrângătoare și dureroasă, ea își imaginează că nu există în absența ei. 
     Persoana dependentă dăruiește totul, chiar și pe sine, este omniprezentă, considera că totul se face doar împreună, că ea și partenerul sunt la fel, nu există unul fără celălalt și că suferința este ceea ce îi uneste pe oameni. O persoană dependentă confundă suferința cu iubirea. Ea considera că atunci când iubește trebuie să sufere și să stea în relație în orice condiții, suferința fiind dovada iubirii profunde și a sacrificiului. 
     Persoanele dependente nu pot funcționa într-o relație normală, fără să își sufoce partenerul/a cu prezența și suferința lor. Ele nu pot acorda spațiul intim și libertatea necesare funcționării adaptative. Sunt incapabile să înțeleagă că un cuplu este format din două individualități separate care împărtășesc doar emoții, sentimente și momente calitative, nu cantitative. Persoanele dependente caută cantitatea și nu calitatea, se axează exclusiv pe cât timp petrec împreună și mai puțin cum îl petrec, fiind permanent nemulțumite, în „căutare” de orice nu merge bine sau pe care nu au controlul. Chiar dacă au și momente când se simt bine, niciodată nu este suficient.
     Deși poate părea măgulitor să fii în relație cu o persoana dependentă, în realitate este obositor și consumptiv. O relație bazată pe iubire hrănește emoțional, susține intimitatea și libertatea individuală, autenticitatea, nevoia de exprimare și împărtășire și mai mult decât orice, susține progresul și evoluția.
     Într-o relație de iubire ambii parteneri evoluează, se dezvoltă emoțional, social și profesional. Dependența blochează și constrânge, izolează și aduce suferință, în timp ce iubirea eliberează și crește… „Iubirea îți dă aripi”!

Psiholog psihoterapeut Harbur Elena