0723580669/ 0784786924
L-V: 12 - 21, S: 12 - 18
cabinetpsihologicharburelena@yahoo.com
“Cine sunt eu”?
“Cine sunt eu”?

      Majoritatea problematicilor și tulburărilor de tipul nevrozelor din ziua de azi se învart în jurul acestei întrebări. Adulți și maturi se “trezesc” în probleme copleșitoare de viață la care nu știu să reacționeze. Nu pentru că nu ar găsi soluții sau strategii care i-ar putea scoate din impas, ci pentru că nu știu că pot face asta. Cum este posibil? Răspunsul este simplu… au fost obișnuiți să privească mereu alături. Învățați de mici să vadă ce pot alții, ce fac, ce știu, ce simt și ce trăiesc alții, uită sau nu mai au timp să se vadă pe ei înșiși.
       Când te uiți la altul este simplu, soluția este clară, iar impresia că poți, că știi este foarte pregnantă, însă când realitatea te copleșește și tu ești cel care trebuie să facă ceva, lucrurile se schimbă. Atunci apare impasul, confuzia și frica… “nu mai pot, nu mai știu ce să fac, ce vreau, încotro mă duc, pentru ce mă lupt…”. Pierdem atâta timp din viață centrându-ne pe scopuri efemere, luptând pentru cauze care de cele mai multe ori nu sunt ale noastre, mergând cu “valul” încotro ne duce el, când adevărata putere și resursa este în noi. Suntem stăpânii propriilor trăiri și emoții, propriilor soluții.
       Ce ne împiedică să le vedem? Frica- de necunoscut, de imprevizibil, de noi în esență: “dacă nu pot, dacă nu obțin ce vreau, dacă nu reușesc în ce mi-am propus, dacă mă doare?” Ne este frică până și să ne vedem fricile, emoțiile, dorințele… Ca să ne putem vedea puterea de a merge mai departe, de a ieși din impas este necesar mai întâi să privim în noi înșine: “cine sunt eu?” Răspunsul este pe cât de diferit, pe atât de fascinant și mai mult decât atât, nu rămâne niciodată la fel, ca și noi de altfel… 
        Avem nevoie să privim în noi înșine, să ne vedem potențialul, resursele ca să putem merge mai departe într-un mod unic, care ne diferențiază, nu cum “ar trebui” ci așa cum avem nevoie. Mulți spun “Dumnezeu îmi dă ce trebuie să duc”, eu aș spune mai degrabă că viața ne provoacă să intrăm în contact cu noi, să ne descoperim, să vedem și să ne acceptăm așa cum suntem. Cum putem face asta? Cu ajutorul psihologului specialist, care știe să ghideze un astfel de proces, dar și privind viața noastră ca o provocare pentru dezvoltare. 
        Evenimentele din viața noastră ne provoacă să ne vedem și dintr-o altă perspectivă, să accesăm resursele noastre ascunse, nu ca să supraviețuim ci ca să învățăm să ne bucurăm de ceea ce suntem, fiecare în felul nostru. Provocările din viața noastră ne arată cel mai clar și incontestabil cine suntem cu adevărat în fiecare zi.
Tu ce provocare ai avut azi?

Psiholog psihoterapeut Harbur Elena